Despre

 

Ce este arbitrajul?

Conform art. 541 din Codul de procedură civilă ,,o jurisdicţie alternativă având caracter privat”.

Arbitrajul este o modalitate alternativă de soluţionare a litigiilor patrimoniale în care părţile, în urma unei convenţii formale, se supun deciziei unei terţe părţi numită arbitru, în urma unei proceduri judiciare din care rezultă o hotărâre definitivă şi executorie.

Codul de procedură civilă consacră legislativ noţiunea de arbitraj instituţionalizat în Titlul VII. Arbitrajul instituționalizat al CĂRȚII A IV-A. DESPRE ARBITRAJ

Art. 616 prevede expres: ,,arbitrajul instituţionalizat este acea formă de jurisdicţie arbitrală care se constituie şi funcţionează în mod permanent pe lângă o organizaţie sau instituţie internă ori internaţională sau ca organizaţie neguvernamentală de interes public de sine stătătoare, în condiţiile legii, pe baza unui regulament propriu aplicabil în cazul tuturor litigiilor supuse ei spre soluţionare potrivit unei convenţii arbitrale. Activitatea arbitrajului instituţionalizat nu are caracter economic şi nu urmăreşte obținerea de profit”.

În administrarea acestei jurisdicţii, părţile litigante şi tribunalul arbitral competent pot stabili reguli de procedură derogatorii de la dreptul comun, cu condiţia ca regulile să nu fie contrare ordinii publice şi dispoziţiilor imperative ale legii.

Care este obiectul arbitrajului?

Conform art. 542 din Codul de procedură civilă, persoanele care au capacitate deplină de exerciţiu pot conveni să soluţioneze pe calea arbitrajului litigiile dintre ele, în afară de acelea care privesc:

  • starea civilă;
  • capacitatea persoanelor;
  • dezbaterea succesorală;
  • relaţiile de familie;
  • drepturile asupra cărora părţile nu pot să dispună.

Statul şi autorităţile publice au facultatea de a încheia convenţii arbitrale numai dacă sunt autorizate prin lege sau prin convenţii internaţionale la care România face parte.

Persoanele juridice de drept public care au în obiectul lor de activitate şi activităţi economice au facultatea de a încheia convenţii arbitrale, în afară de cazul în care legea ori actul lor de înfiinţare sau de organizare prevede altfel.